De un timp stau și mă tot gândesc
Ce să fac cu scârta asta de sentimente?
Mai ții minte cum prima dată am făcut dragoste în ea?
Ai venit în viața mea exact atunci
Când în sufletul meu se strângea grîul
Mi te-ai pus drept deasupra capului
Ziceai că nu ar trebui să stau în soare
De era să știu ce urmează…
Mai bine mă lăsam lovit de soare decât de stelele din ochii tăi.
Tare vreau să îi dau foc,
Dar nu o să îmi țină de cald mult timp.
Uite, sincer, aș schimba totul pe un avion ca a lui Exupery
Și o mică amnezie.

În mine bat clopotele inimilor străpunse de voci obosite
De lipsa atingerilor, uitate, în cadre de film vechi, rătăcite
Lumi străpunse de aripile celor ce caută pași pe nisip în oceane infinite
Lipsite, uitate, străpunse, rătăcite, infinite, obosite
De ochi, de buze, de priviri, de cuvinte date printe site.

În mine aleargă orice șoaptă de tine rostită
Încalecă orice privire aruncată pe mine, sfiită
Încrezută, gura de mine lipită, aprinsă, gingașă, de gânduri lovită
Ca stânca în largul mării, desprinsă de maluri, clocotind, de umeri strivită
Fără frică, fără remușcări, arzând ca lemnul pe rug,pe patul durerii alungită
Copil dus în ispită, de propria conștiință, de colțuri, volum și absurd lipsită
Ochii mei privesc printre gardul din degete strâmbe și mâna alungită
Că dacă aș privi fără obstacole chipul tău, fără a îmi impune limite
Aș uita de ce sufletul îmi poartă de o eternitate urme adânci și vinete.

Taci
Îți fut una
Îmi fuți una
Îți fut una
Îmi fuți una
Plîngi
Îmi fuți una
Tac
Taci
Plec
Semne de întrebare
Vrei să îmi fuți una
Nu-s.
Plîng
Vreu să tac însă tu nu ești
Vreau să îți fut una
Tu nu ești
Stai undeva departe și mă iubești.

P.S. Pollock stă și ahuiește că nu reușește să se îmbete înainte ca noi să ne stropim pana nu mai rămîne nimic din noi.

Cer –
O plasă cu găuri din care se strecoară noaptea lumină
Gratis.

Cer
Un scrânciob de lemn prin care să mă strecor eu
Singur.

Ceri
Ca eu cel din scrânciob să mă fac plasă cu găuri din care să mă strecor peste tine lumină atunci când ești singură
Gratis.

Stau pe veceul sentimental.
M-am căcat dragoste.
Nici măcar nu am cu ce mă șterge
Doar tu goală alături.
Scuze, însă tre’ să ies curat din asta.

Afară cerul înstelat
În mine zace un căcat
Cu ochi albaștri, păr roșcat
Dar tot căcat.

Infinitate de fire,
Infinitate de ace,
Infinitate de confuz.

Lipsă de fire,
Lipsă de pace,
Lipsă de sentiment obtuz.

Tăcere în oameni,
Tăcere în cărți,
Tăcere în troleibuz.

Strigăt de semeni,
Strigăt din părți,
Strigăt de refuz.

O mare plină de fire și cabluri
Un ocean lipsit de pace și sentiment obtuz
Un troleibuz lipsit de strigăt și infinit de confuz
Eu strigând prin părți și la semeni în semn de refuz.

Iar tu ai ales să înoți în mine
În lipsa mea.

Refuz.

Îmi strecor o mînă în ceruri
Ca să fur un stol de păsări
Să le spun să nu se mai întoarcă
Nu mai ai nevoie tu de ele.

Îmi strecor o mînă în cîmpuri
Ca să fur un roi de fluturi
Să le spun să nu mai moară
Să ți se-așeze covoraș pe sfoară.

Îmi strecor o mînă în suflet
Ca să te scot din mine într-un lan de fluturi
Am tras cu degete prin cioburi
Cu sînge-mi cald te-am îmbătat
Luptând cu monștri invizibili
Și am murit cu mîna-n mine
Cu tine-n mînă
Cu fluturi martori
Care nu mai vor să moară
Care spun păsărilor să nu mai vină
Că nu mai ai nevoie tu de nimeni
Murind – m-ai omorât pe mine.

Din suferințe mi-am făcut un scrînciob
În care zi de zi îmi las copilul
În care zi de zi mă las pe mine
Și lângă care stau și mă privesc.